Utilizarea energiei atomice spre sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial a debutat cu spectrul nefast al celei mai malefice arme pe care a cunoscut-o omenirea - bomba nucleara. Arsenalul ucigator atomic, intretinut pana astazi, a avut totusi si partea sa de echilibru, retinand marile puteri de la declansarea unei monstruoase conflagratii mondiale. Indreptandu-se catre o utilizare pasnica a energiei nucleare, cercetarea stiintifica mondiala a reusit sa produca tehnologia necesara centralelor electrice bazate pe combustia materiilor radioactive. Curand s-a vazut ca energia electrica nucleara are riscurile sale, diverse accidente tehnice, precum cel de la Cernobil in Ucraina, facand zeci de mii de victime, iar in plus, toate centralele electrice de acest gen fiind generatoare puternice de poluare a Planetei. Incriminate de murdarirea Terrei sunt, in general, mai ales toate motoarele care functioneaza pe principiul arderii de combustibili, fie ei carbune, lemne, petrol, gaze naturale, hidrogen, radionucleoizi etc. Chiar si banalele centrale termoelectrice, cat ar fi ele de bine dotate tehnic cu filtre, polueaza aerul atmosferic cu aburi. Sigur, mai putin poluante sunt tehnologiile de producere a energiei electrice prin utilizarea fortei vantului si a caderilor de ape. Din pacate, o asemenea tehnologie nu poate asigura dupa cele mai optimiste calcule mai mult de 10 la suta din necesarul actual al omenirii. Si cum necesitatile cresc continuu, rezulta o concluzie teribila. In scurt timp, mai putin chiar de un secol, procedeul de fabricare a energiei electrice, termice si cinetice va conduce la epuizarea combustibililor fosili. Aceasta sumbra perspectiva, pusa laolalta cu combustia de produse nucleare, contureaza limpede un viitor negru al civilizatiei actuale.
Dincolo de acest aspect, la un moment dat, toate motoarele cu combustie interna sau externa, inclusiv cele electrice, chiar daca acestea utilizeaza baterii chimice, acumulatoare sau pile cu combustibili vor inceta sa mai functioneze, fiind lipsite ele insele de energia necesara punerii lor in miscare. Prin urmare, tot ce misca acum pe Pamant, cu ajutorul motoarelor, de la simplul aparat electric de tuns parul, pana la trenuri, metrouri, tramvaie, vehicule terestre, aeriene si maritime, fabrici si uzine, absolut totul va incremeni din lipsa de combustibili. Dar inca inainte de aceasta catastrofa tehnologica, Planeta se va gasi in fata unui alt dezastru, produs de poluarea ei. De altfel, perspectivele acestor rezultate ale nebuniei tehnologice se pot observa cu ochiul liber in lume. Lupta pentru petrol si combustibili fosili da nastere la tot felul de conflicte armate si chiar la terorism, daca se analizeaza in profunzime cauzele reale ascunse ale acestuia. Iar poluarea deja se face simtita la scara mondiala, generand modificari climatice, spargerea stratului de ozon atmosferic, declansarea pe nesimtite a asa-zisului efect de sera planetar, ceea ce inseamna practic sufocarea vietii pe Pamant, asa cum o cunoastem noi astazi. Din pacate, totul din jurul nostru si chiar oamenii insisi polueaza continuu Planeta. Fireste, acest urias pericol a fost sesizat, cercetarea stiintifica actuala indreptandu-se spre realizarea unor motoare mai putin poluante si mai economicoase sub raportul consumului de combustibili. Sunt deja puse in practica dispozitive motrice, consumatoare de energie electrica obtinuta cu acumulatori si pile, ba chiar prin arderea hidrogenului. Evident, totul nu reprezinta decat o amanare a decesului mondial. Aceasta deoarece miliardele de motoare ce vor recurge la dispozitivele motrice de producere a energiei electrice vor depasi la un moment dat, de milioane de ori, volumul de poluare inregistrat astazi de tehnologia nucleara. Sigur, pilele solare sunt singurele capabile sa evite poluarea, insa acestea au inconvenientul ca necesita o solarizare continua, ceea ce este imposibil, iar in plus sunt mult prea voluminoase spre a fi utilizate pentru producerea energiei electrice necesare deplasarii unui vehicul standard in circulatie pe drumurile publice. Cat priveste hidrogenul, acest gaz vital pare inepuizabil, insa nu se pot estima urmarile consumului sau. Iar pe de alta parte, pentru obtinerea lui din apa oceanului planetar, singura sursa posibila, tehnologia necesara presupune consum de energie poluanta.
Acest tablou sumbru l-a preocupat pe inginerul Adrian Visan din Bucuresti, timp de decenii, in speranta gasirii unui mijloc pentru rezolvarea problemei. In final, romanul Visan a reusit sa creeze o sursa energetica uluitoare, pe care a denumit-o "Generator electrostatic de electricitate". Tehnologia necesara a brevetat-o. Prezentata in diverse saloane internationale, inventia lui Adrian Visan a intrunit sufragiile specialistilor, fiind premiata cu medalii de aur. Generatorii respectivi sunt considerati ca fiind solutia tehnica ideala privind asigurarea energiei electrice si nu numai, necesara civilizatiei umane in prezent si intr-un viitor practic infinit.
Solutia preconizata de Adrian Visan este pe cat de simpla, pe atat de neasteptata. Avem de-a face practic cu extragerea electrostatica, la temperatura normala a habitatului uman, in jur de 20-25 de grade Celsius, a sarcinii electrolitice a unui volum fluid sau metal, constant ionizat, prin transferul energetic al unei surse de radiatii Beta. Energia de ionizare rezultata astfel este electrostatic transferata direct in circuite electrice controlabile, cum sunt condensatorii electrici. Dimensionati si dispusi in diferite scheme tehnologice, acestia furnizeaza energie electrica la tensiunea si intensitatea necesara unui consumator. Volumul si greutatea acestor generatori-baterii electrostatice AV (Aurel Visan) sunt incredibil de mici, in raport cu potentialul livrat, de la cativa Watt, la cateva sute de TW si de la cativa volti, la milioane de volti. Practic este nelimitata gama varietatilor de generatori electrostatici miniaturizati, acoperind astfel, in mod absolut, toate necesitatile activitatilor umane. De exemplu, pentru propulsarea unei aeronave uriase de tip Airbus, bateriile electrostatice AV nu vor depasi volumul unei valize de voiaj obisnuite. Avionul nu mai are nevoie de alt carburant. El devine mai usor prin disparitia tonelor de acumulatori electrici si a rezervoarelor de kerosen. Astfel, inerent creste semnificativ capacitatea sa de transport util, in plus, dispare pericolul legat de pierderea sau aprinderea carburantilor. Un automobil puternic, putand atinge o viteza de 250 kilometri pe ora, va dispune de o baterie electrostatica AV nu mai mare decat o carte ce poate incapea in buzunarul unei haine. In plus, acest automobil nu mai are nevoie de alt carburant. Uluitoare este realitatea practica a generatoarelor AV. Ele asigura o autonomie continua de minimum 25 de ani, dupa care intervine o revizie, ce le repune in functiune pentru alti 25 de ani, la un pret de cost simbolic si fara nevoia unei intretineri periodice. Generatoarele AV sunt destinate tuturor activitatilor energetice, inlaturand intregul complex de centrale electrice si linii de transport de energie electrica ce impanzesc astazi intregul Glob terestru, fie ele aeriene sau subterane.
Omenirea echipata cu generatoarele electrostatice AV poate rasufla usurata, deoarece problema energiei electrice si motrice este practic rezolvata. Mai mult, prin eliminarea costurilor cerute de productia de energie, incepand de la extractia combustibililor, pana la producerea si consumul energiei. Practic, aceasta inseamna o usurare enorma sub raport nu numai tehnologic, dar si economic a lumii. Si, in plus, disparitia pericolului poluarii planetare. Daca ar trebui socotite toate aceste valori, romanul Adrian Visan ar trebui considerat salvatorul omenirii prin gasirea solutiei de depasire a pericolului catastrofei ecologice mondiale. Remodelarea tuturor industriilor va da astfel o noua viziune a Planetei noastre. Din pacate, acest munte de aur reprezentat de geniala inventie a inginerului Adrian Visan, recunoscuta pe plan international, nu preocupa pe guvernantii romani care se zbat in mocirla unor solutii economice discutabile. Asa cum japonezii au iesit din marasmul economic prin industria lor electronica, occidentul european a razbit greutatile postbelice cu productia industriala de inalt nivel tehnic, iar chinezii concureaza lumea "cu chinezariile" lor din industria usoara, Romania ar putea deveni practic o putere economica, valorificand pe scara mondiala inventia lui Adrian Visan. Din pacate, sutele de inventii brevetate si medaliate in targuri de specialitate, care ar aduce valori imense tarii, zac neutilizate. Este o paguba nu numai pentru Romania, ci a intregii lumi civilizate.
Gh. Bratescu
