Loading...

16 martie 2009

Paul Cezanne (1839-1906)


Paul Cezanne


Paul Cezanne s-a nascut intr-o familie de origine italiana. Tatal sau a avut mai intai un atelier de palarii in Aix-en-Provence, locul unde s-a nascut artistul. Cum afacerea a mers nesperat de bine, tatal avea sa devina mai tarziu bancher. In 1859 familia a cumparat o casa langa Aix, care va fi adesea reprezentata in tablourile lui Cezanne.
Intre 1852 - 1859 Paul Cezanne a urmat cursurile de la College Bourbon, unde s-a imprietenit cu Emile Zola, apropiere datorata interesului pentru literatura al celor doi. Din 1856 Cezanne s-a inscris la cursurile serale de desen organizate de Joseph-Marc Gibert la Muzeul Aix.
In perioada 1859 - 1861 a urmat Facultatea de Drept din Aix si a lucrat la banca tatalui sau, dar atractia pentru arta avea sa se dovedeasca mai puternica decat visul unei existente comode, in pofida opozitiei vehemente a tatalui.
Abia in aprilie 1861 tatal lui Cezanne va accepta ca Paul sa isi continue studiile artistice la Paris, unde acesta se inscrie la Academie Suisse. Parisul a fost orasul perfect pentru tanarul Cezanne, care vizita adesea Muzeul Luvru, se imprieteneste cu Pissarro, Guillaumin, Monet, Sisley, Renoir, si, mai ales, descopera arta impresionista
Incearca sa se inscrie la Ecole des Beaux-Arts, dar este respins. Dezamagit, revine la Aix, spre bucuria tatalui sau, care il angajeaza ca functionar al bancii. Va fi un intermezzo de scurta durata, pentru ca in noiembrie 1862 Cezanne revine la Paris si incepe din nou sa picteze.
Paul Cezanne a fost o personalitate artistica de prim rang, despre care Pablo Picasso avea sa spuna ca a fost singurul sau maestru si un adevarat parinte si precursor pentru artistii moderni.
Chiar daca aceast lucru este sau nu acceptat de critici, este clar ca viziunea sa artistica a fost diferita de cea a contemporanilor sai, cautand o maniera de exprimare care nu doar ca nu exista in epoca, dar nu putea fi nici macar imaginata de cei mai multi.
In afara atentiei pentru forme si structura subiectelor abordate, Cezanne a incercat si a reusit sa anime obiectele din compozitii, prin folosirea formelor geometrice si a perspectivei stranii, inspirand astfel artisti precum Pablo Picasso si dand tonul cubismului si artei abstracte.
Atacat cu vehementa la inceput, adesea atat de dur incat chiar si artistul incepea sa aiba indoieli, Cezanne este considerat astazi "parintele picturii moderne". Implicarea sa in dezvoltarea miscarii impresioniste, chiar daca minora comparativ cu a altora, a fost un real sprijin pentru tinerii artisti.
Pentru Paul Cezanne pictura era creatie solitara si adesea platita cu multe renuntari, sacrificii si oboseala, o practica fara intrerupere. Dorea sa realizeze opere care sa nu fie doar frumoase sau tehnic reusite, ci sa spuna ceva, sa explice adevaruri, sa ii faca pe ceilalti sa inteleaga. Unul dintre marii sai admiratori, Matisse, avea sa il declare
pe Cezanne nici mai mult, nici mai putin, decat un "Dumnezeu al picturii", afirmand ca in compozitiile acestuia sunt "legi si principii arhitecturale" esentiale pentru formarea unui tanar
Pictorul francez Paul Cezanne a participat la putine expozitii in timpul vietii, preferand sa lucreze singur in atelierul sau si prezentandu-si lucrarile cel mult prietenilor. Refuzat de majoritatea colectionarilor si dealerilor vremii sale, Cezanne este astazi considerat unul dintre cei mai importanti precursori ai picturii moderne, atat pentru meticulozitate cu care a reprodus in tablourile sale exact ceea ce ochiul vedea in natura, cat si pentru calitatile formei picturale la care a ajuns prin maniera proprie a tratare a spatiului, masei si culorii.
Cezanne a fost contemporan cu grupul impresionist, dar s-a situat mereu in afara acestuia, chiar daca a avut relatii de prietenii cu artistii impresionisti. Se distanteaza si stilistic, depasind pasiunea acestora pentru jocurile de lumini si tusele individuale in favoarea unei creatii solide si durabile, inspirate de clasicism.
Intre 1859-1861 a urmat cursuri de drept, dar era mult mai pasionat de cursurile de desen pe care le urma in paralel. In ciuda opozitiei tatalui, care nu a fost niciodata de acord cu optiunea fiului sau, Cezanne s-a decis sa devina pictor si in 1861 l-a urmat pe Zola la Paris. Chiar daca nu era de acord cu plecarea fiului, tatal a acceptat sa il intretina. Ulterior Cezanne a avut sansa de a primi o mostenire importanta, care i-a asigurat independenta financiara pentru tot restul vietii. La Paris l-a cunoscut pe Camille Pissarro si cu ajutorul acestuia i-a cunoscut pe ceilalti membri ai grupului impresionist, alaturi de care isi va expune lucrarile in 1874 si 1877. Cezanne a ramas totusi in afara grupului. Intre 1864-1869 a incercat sa participe la fiecare editie a Salonului oficial, dar lucrarile propuse i-au fost de fiecare data respinse.
Lucrarile sale din perioada 1865-1870 alcatuiesc perioada sa "romantica". Foarte personale in expresie, in culori sobre, aspre si un stil foarte greu si incarcat, aceste tablouri se remarca mai ales prin subiectele inedite, marcate chiar de o anume violenta.
De aceea, dupa ce Cezanne a renuntat la acest tip de abordare a picturii si a reusit sa se elibereze si de obsesiile din spatele acesteia, a trecut in cea de a doua faza a creatiei sale. La inceputul deceniului al saptelea, cu ajutorul lui Pissarro, alaturi de care se obisnuise se lucreze in natura, in imprejurimile Parisului, la Auvers, a inceput sa introduca in compozitiile sale principiile de culoare si lumina ale impresionismului si a inceput sa foloseasca tuse mai relaxate, desi pastrase simtul masei si al interactiunilor planurilor care ii era specific.
La sfarsitul acestei perioade Cezanne intra in faza numita "constructiva", caracterizata prin tusele paralele care contruiesc la randul lor senzatia de masa. A continuat sa foloseasca acest stil pe tot parcursul anilor '80, cand, in seria de tablouri intitulate Jucatorii de carti incepe sa aduca noi modificari : o anumita soliditate arhitecturala si spatii intre figuri si obiecte, care par sa fie spatii vii.
In final, in solitudinea vietii sale din Aix, Cezanne intra in cea de a treia faza. Incepe sa prelucreze doar cateva subiecte de baza, de la care se mai abate foarte rar : naturi moarte cu obiecte din atellier, studii de corpuri diverse, bazate in amre parte pe memorie si surse din arta trecutului, peisaje din regiunea Muntelui Sainte-Victoire, privit de la distanta. Peisajele din ultimii ani, influentate puternic de noua pasiune a lui Cezanne pentru acuarela, au un aspect transparent si oarecum nefinisat, in timp ce personajele incluse in ultimele compozitii par din nou mai sobre si mai insufletite. Cezanne moare pe 22 octombrie 1906, cand lucrarile sale incepusera sa fie expuse si cunoscute in Europa, influentand decisiv viitoarele curente artistice : fovismul, cubismul si practic toate curentele artistice de la inceputul secolului XX.